Probabil că pană acuma aţi auzit sau aţi citit despre scandalul din 2007,avand ca protagonişti Twitter şi pe blogger-ul de PR  Steve Rubel. Cam aşa sa întamplat,poveste relatată direct din gura lui Steve Rubel intr-o scrisoare deschisă adresată lui Jim Louderback,editor şef la PC Magazine.

”Vinerea trecuta,da vineri 13,am postat un articol pe Twitter pe care imi doresc sa nu îl fi postat. Am spus ca nu citesc revista PC Magazine şi că ajunge în gunoi. Intr-un editorial în Strumpette aţi pus sub semnul întrebari urmatoarele, daca revista în discuţie ar trebui să întrerupă orice contact cu compania Edelman, unde eu lucrez.

Am invaţat o lecţie importantă. Postează prea repede fara sa oferi un context si poţi strarni o adevarată controversă. Chiar dacă ce am spus este adevărat nu reflectează în totalitate toate obiceiurile mele de consum media.Sunt abonat la revista PC Mag RSS şi am repostat multe din articolele dumneavoastra online pe blogul meu în cei trei ani de cand sunt blogger. ,,

Aceasta este unul din pericolele Twitter,  sau orice altă platformă de publicare cu caracter personal, care permite/ încurajeză astfel de înregistrări spontane.Ca Jayvee Fernandez-ar pune, blogging-ul permite organizarea gandurilor, gandirea şi  re-gândirea lucrurilor inainte de a apasa butonul publică. Prin urmare, există o probabilitatea mai mica sa o dai in bară. Da, au existat greseli de genul acesta in  blogging ,dar este cu siguranţă mai uşor să aluneci  pe Twitter şi alte servicii similare, deoarece  există mai mult spontaneitatea.
    Problema mai mare aici, desigur, ar fi modul în care scrierile unui individ reflactă în mare măsură compania pentru care lucrează.
   Dacă Steve ar fi fost pur şi simplu un angajat la Edelman,postul Twitter ar putea să nu fi avut astfel de greutate. Dar, Steve serveşte ca vice-presedinte senior pentru companie. Chiar daca pe blog Stebe Ruble menţionează că toate posturile sale sunt păreri personale, acestea inevitabil pot ajunge să se reflecte asupra companiei.
Deci aici avem un miv bun pentru companii să îşi regandească politica privind blogging-ul, astfel incat persoanele care lucrează pentru ei sa gasească un echilibru intre a fi un individ şi un membru al unei organizaţii.

Cel puţin, aceasta serveşte ca un memento să fie mult mai prudenti in ceea ce publica, chiar dacă este destinat să fie despre lucruri personale sau triviale.

Aş spune că acest lucru este valabil mai ales pentru aceea care lucrează in PR.